Și a fost Wellnes Camp… abia începutul! Oameni, natură, sport, informații, distracție, relaxare, detașare.

Am plecat într-o tabără inedită (pentru mine) de oameni mari și, am nimerit într-o poveste cu oameni minunați, munți plini de zăpadă, cu ceață, cu gimnastică de înviorare la ora 7.30, cu pauze bine gândite, astfel încât să ne tragem sufletul până la antrenamentul sau activitatea următoare.

Ne-am întâlnit într-un loc superb, în zona Brașovului, dornici să ne cunoaștem mai bine și în alt cadru decat cel comun majoritatii – sala de sport.

Un grup eterogen dupa vârstă, joburi, condiție fizică a avut capacitatea de a se manifesta ca o echipă, mișcându-se natural, ca fluxul și refluxul – Armando Lungu ne-a demonstrat, la unul dintre antrenamente că putem face asta – of, greu, ca la galere, am spus-o de vreo trei ori, dar cat am râs…!!!) și nu doar aici, ci tot timpul.

Am mâncat la ore fixe și nu am simțit nevoia sa ciugulim între mese.

Am avut antrenamente serioase, dar nu s-a plâns nimeni de vreo febră musculară care să-l oprească de la următoarea activitate sau antrenament, am avut seminarii în urma cărora am început să ne punem întrebări despre ce și cum mâncăm, despre cât de sănătos este stilul nostru de viață (acela pe care îl aveam acasă înainte să plecăm in Wellnes Camp), despre “câtă vitamină D ar trebui să iau într-o zi” și despre cât timp avem la dispoziție pentru a ne construi o condiție fizică bună la 85 de ani: Alex Marcu se pricepe de minune și să ne ridice întrebările și să ne dea răspunsurile.

Am comunicat unii cu alții și am aflat lucruri, am râs neîntrerupt și da, am făcut febră musculară din motivul ăsta.

Am plecat pe traseu cu ceață și burniță în ochi și …NE-AM DISTRAT.

Fiecare a venit în tabără cunoscând 2-3 oameni din cei care urmau să fie în grup și ne-am întâlnit 30 care s-au împrietenit.

Bună treabă: am avut pe drumul de întoarcere un “pachet” cu 30 de prieteni noi!

Secretul acestei povești care a curs neîntrerupt ca un rău de munte vesel: ideea, munca, dedicarea unei echipe de 4 oameni pasionați de sport, viață sănătoasă, și…de oameni: Gabriel Sebastian, Nick Angelescu, Armando Lungu și Alex Marcu.

Patru oameni care ne-au făcut să uitam de “legile sociale“ și îndatoririle de la job și să ne urmăm doar dupa legile sufletului nostru sau poate chiar ne-au făcut să le vedem cu alți ochi, punând la cale jocuri și acțiuni care ne-au orientat altfel lumina reflectorului de deasupra capului și ne-au demonstrat că se poate, fără să lase să se vadă vreo fărâmă din efortul pe care l-au depus pentru asta, munca organizării din spatele proiectului și de la fața locului.

Au fost în permanență lânga noi, s-au distrat cu noi, ne-au antrenat și angrenat în activități și, ceea ce nu știm noi – cei care doar ne-am distrat – și a contribuit la atmosferă, a fost doar pe umerii lor. Îi ridic în slăvi? Nu, n-au nevoie de asta, asta e naturalul lor!  Am realizat, încă o dată, de data asta în Wellnes Camp, că indiferent cât de ancorați suntem fiecare în prezentul lui și în propria poveste, putem, cu ajutorul unor oameni care își iubesc munca și oamenii, care se mai și pricep la ceea ce fac și cu dorința proprie, să fim parte dintr-o poveste comună din care, eu cel puțin, m-am rupt cu greu în drumul spre casă, doar că mi-au rămas acolo niște rădăcini noi… am mai crescut puțin.

P.S. „seminarul de nutriție de la Wellness Camp, singurul din lume unde pizza a rămas neatinsă”,

(de Alina Costea – masor.ro)